De la Wikționar, dicționarul liber
(français)
Etimologie
Din franceză veche volonte, voulonté, volunté, voulunté, volenté < latină voluntās („voință, dorință”).
Pronunție
Substantiv
volonté f., volontés pl.
- voință
- Contre sa volonté.
- vrere, voie
- dorință
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Referințe