votiv

română

Etimologie

Din franceză votif < latină votivus.

Pronunție

• AFI: /vo'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului votiv
	Singular	Plural
Masculin	votiv	votivi
Feminin	votivă	votive
Neutru	votiv	votive

1. (despre inscripții) care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității.

Cuvinte compuse

• tablou votiv

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online