votru
română
Etimologie
Din slavă (veche) vŭtrĩ, votrĩ.
Pronunție
- AFI: /'vo.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului votru | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | votru | votri |
| Articulat | votrul | votrii |
| Genitiv-Dativ | votrului | votrilor |
| Vocativ | votrule | votrilor |
- (reg.) persoană care mijlocește o căsătorie.
- (înv.) codoș, proxenet.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online