vâltoare
Variante
Etimologie
Din latină voltoria (< volutus).
Pronunție
- AFI: /vɨl'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vâltoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vâltoare | vâltori |
| Articulat | vâltoarea | vâltorile |
| Genitiv-Dativ | vâltorii | vâltorilor |
| Vocativ | vâltoare | vâltorilor |
- loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă.
- (reg.) vijelie.
- (fig.) zarvă; învălmășeală.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online