weisen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana medie și germana veche de sus wîsen.

Pronunție

  • AFI: /ˈvaɪ̯zn/


Verb


Conjugarea verbului
weisen
Infinitiv weisen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
weist
weist
Indicativ imperfect wies
Participiu perfect gewiesen
Verb auxiliar haben
  1. a arăta, a marca
    Er wies nach links.
  2. a indica, a desemna
    Sie wies ihn aus dem Haus.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii