desemna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză désigner < latină designare (după semn).

Pronunție

  • AFI: /de.sem'na/


Verb


Conjugarea verbului
desemna
Infinitiv a desemna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
desemnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să desemneze
Participiu desemnat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții.
  2. (v.tranz.) (rar) a indica unei persoane un anumit lucru.
  3. (v.tranz.) a numi într-o funcție.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Confer desena.

Pronunție

  • AFI: /de.sem'na/


Verb

  1. formă alternativă pentru desena.

Anagrame

Referințe