wrangler

engleză

(English)

Etimologie

Din verbul (to) wrangle („a se certa; a mâna, a dirija animale”) + -er.

Pronunție

• AFI: /ˈɹæŋɡlə(ɹ)/

Substantiv

wrangler, pl. wranglers

1. (om) certăreț, gâlcevitor, arțăgos
2. (spec.) fel de cowboy
3. (agr.; spec.) dresor de animale
4. (în Anglia, la Cambridge; educ.) student care s-a distins la examenul de matematică

Cuvinte compuse

• baby wrangler

Cuvinte apropiate

• wrangle

Vezi și

• optime

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary