Sari la conținut

zăcătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a zăcea + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /zə.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zăcătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zăcătură zăcături
Articulat zăcătura zăcăturile
Genitiv-Dativ zăcăturii zăcăturilor
Vocativ zăcătură zăcăturilor
  1. (reg.) loc de odihnă pentru vite; zăcătoare, staniște.
  2. rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe