zăcătură

română

Etimologie

Din a zăcea + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /zə.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului zăcătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zăcătură	zăcături
Articulat	zăcătura	zăcăturile
Genitiv-Dativ	zăcăturii	zăcăturilor
Vocativ	zăcătură	zăcăturilor

1. (reg.) loc de odihnă pentru vite; zăcătoare, staniște.
2. rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căzătura

Referințe

• DEX '98 via DEX online