Sari la conținut

zburătui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a zbura.

Pronunție

  • AFI: /zbu.rə.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
zburătui
Infinitiv a zburătui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zburătuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zburătuiască
Participiu zburătuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a zburătăci.
  2. (v.tranz.) a reteza dintr-o lovitură, făcândcadă, să se prăbușească.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe