reteza

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /re.te'za/


Verb


Conjugarea verbului
reteza
Infinitiv a reteza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
retez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reteze
Participiu retezat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect sau o parte a corpului unei ființe.
  2. (v.tranz.) a tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea.
  3. (v.tranz.) (construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) a o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul.
  4. (v.tranz.) (fig.) a faceînceteze brusc, a curma, a întrerupe.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct
  • A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției


Traduceri

Anagrame

Referințe