zbura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *exvŏlāre.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
zbura
Infinitiv a zbura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zbor
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zboare
Participiu zburat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre păsări și insecte) a plana și a se mișca în aer cu ajutorul aripilor.
    O hârtie luată de vânt zboară în aer.
  2. a pleca în zbor, a-și lua zborul.
  3. (despre lucruri) a pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind zvârlit sau lansat cu putere).
    Berzele zboară în stoluri spre Africa.
  4. (v.intranz.)) (despre aparate de zbor) a se ridica și a se menține în văzduh, a se deplasa pe calea aerului; (despre oameni) a călători cu un astfel de aparat.
    Avionul zboară cu 1000 de km pe oră.
  5. (v.intranz.) (fig.) a merge foarte repede, a alerga, a goni.
  6. (despre oameni) a străbate spații mari cu repeziciune; a se repezi până undeva.
  7. (despre timp) a trece, a se scurge repede.
  8. (despre gânduri, idei) a se succeda cu repeziciune.
  9. (v.tranz.) (fig.) a smulge de la locul său, a prăvăli, a răsturna.
  10. (v.intranz.) (rar) a cădea, a se prăbuși, a se prăvăli.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A zbura cuiva capul = a decapita pe cineva; a-l omorî
  • A-și zbura creierii = a se sinucide prin împușcare
  • (fam.) A zbura (sau a face să zboare) pe cineva de undeva = a da pe cineva afară de undeva, dintr-un post; a-l concedia
  • (intranz.) A zbura de undeva = a fi forțat să părăsească un loc (în special un post, o slujbă)
  • (tranz. pop.; în expr.) A zbura laptele = a pune puțin lapte acru în lapte dulce fierbinte ca să se aleagă brânza


Traduceri

Referințe