zurücktreten

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din zurück + treten.

Pronunție

  • AFI: /ʦuˈʀʏktʀeːtn̩/


Verb


Conjugarea verbului
zurücktreten
Infinitiv zurücktreten
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
trittst zurück
tritt zurück
Indicativ imperfect trat zurück
Participiu perfect zurückgetreten
Verb auxiliar sein
  1. a se da înapoi, a se retrage, a păși înapoi
    Bitte von der Bahnsteigkante zurücktreten.
  2. a renunța la, a demisiona, a-și da demisia
  3. (jur.) a abroga, a revoca, a anula

Cuvinte derivate