închisoare

română

Etimologie

Din închis + sufixul -oare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ki'so̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului închisoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	închisoare	închisori
Articulat	închisoarea	închisorile
Genitiv-Dativ	închisorii	închisorilor
Vocativ	închisoare	închisorilor

1. clădire, loc în care sunt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate sau cei deținuți preventiv; temniță, pușcărie. penitenciar, arest, prinsoare.
2. (rar) loc închis sau îngrădit (unde se țin vitele).
3. faptul de a sta închis; ședere în temniță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online