Sari la conținut

îngenunchea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină ingenuculare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʤe.nunˈke̯a/


Verb


Conjugarea verbului
îngenunchea
Infinitiv a îngenunchea
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		îngenunchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să îngenuncheze
Participiu îngenuncheat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se așeza în genunchi.
  2. (v.tranz.) (fig.) a supune, a aservi.
  3. (v.tranz.) (rar) a da în stăpânire, a închina (unui dușman).

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=îngenunchea&oldid=996613”