întru

română

Din latină intro.

(mai ales urmat de „un”, „o” etc., cu elidarea vocalei finale) în.
(introduce un complement circumstanțial de loc) (arată starea sau acțiunea în interiorul unui spațiu)
A locui într-un sat
(arată intrarea sau mișcarea în interiorul unui spațiu)
A intra într-o pădure
(arată direcția sau ținta mișcării)
A se da într-o parte
(introduce un complement circumstanțial de timp) (arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune)
Într-un timp scurt
(arată timpul cât durează o acțiune)
Va plăti datoria într-un an
(înv.; introduce un complement circumstanțial de scop)
Iese întru întâmpinarea musafirului
(introduce un complement circumstanțial de mod)
A alerga într-un suflet
(introduce un complement circumstanțial instrumental)
Este îmbrăcat într-o scurtă de piele
(introduce un complement circumstanțial de relație)
A fi de acord întru totul cu cineva
(introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri)
Râul s-a prefăcut într-un pod de gheață