învățat

română

Etimologie

Din a învăța.

Pronunție

• AFI: /ɨn.və'ʦat/

Substantiv

Declinarea substantivului învățat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învățat	învățate
Articulat	învățatul	învățatele
Genitiv-Dativ	învățatului	învățatelor
Vocativ	învățatule	învățatelor

1. învățare.

Cuvinte derivate

• preaînvățat
• învățăcel

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din a învăța.

Adjectiv

Declinarea adjectivului învățat
	Singular	Plural
Masculin	învățat	învățați
Feminin	învățată	învățate
Neutru	învățat	învățate

1. care știe multă carte; instruit, cult, erudit, doct; (p.ext.) priceput.
2. (despre texte, cunoștințe, deprinderi) care este studiat și reținut în memorie.
3. deprins, obișnuit cu ceva.
4. (despre animale) care este dresat, domesticit, îmblânzit.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului învățat
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învățat	învățați
Articulat	învățatul	învățații
Genitiv-Dativ	învățatului	învățaților
Vocativ	învățatule	învățaților

1. savant.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online