înzestra

1-2: dota , (înv. și pop.) dărui
3-4: dota , (fig.) împodobi

Vezi și : înzestră

română

Din în + zestre (< latină dextrae).

Conjugarea verbului înzestra
Infinitiv	a înzestra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înzestrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înzestreze
Participiu	înzestrat
Conjugare	I

(v.tranz.) a da zestre unei fete (când se mărită).
A înzestra o fată de măritat.
a acorda cuiva un bun, o sursă de venituri etc.
a prevedea cu cele necesare o întreprindere, o instituție etc.; a dota.
(fig.) a dota pe cineva cu calități morale, fizice etc.
Natura l-a înzestrat cu însușiri alese.

a pune în posesia unui bun (material sau spiritual)

Din înzestra.