distress

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din franceza veche destrecier ("a restrânge, a reține") < latină medie *districtiare < distringere.

Pronunție

  • AFI: /dɪˈstɹɛs/


Substantiv

distress, (nenumărabil)

  1. suferință, durere, nefericire
    He showed no signs of distress.
  2. pericol, dezastru, naufragiu
    The crew was in distress.
  3. (jur.) sechestru, sechestrare

Sinonime

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to distress
Infinitiv to distress
Prezent simplu
pers. 3 sg.
distresses
Trecut simplu distressed
Participiu trecut distressed
Participiu prezent distressing
  1. a facesufere, a chinui
  2. (jur.) a pune sechestru pe, a sechestra

Sinonime

Referințe