alac
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Origine obscură. Pare a proveni indirect din lat. alica, prin intermediul unei forme asemănătoare celei care a dat álaga în spaniolă (lat. *alaca, cf. Corominas, I, 75), însă derivația este dificilă.
În general se admite că etimonul pentru cuvântul român este magh. alakor (Cihac, II, 475; Densusianu, Rom., XXXIII, 273; REW 337; Pascu, R. crit., VII, 66; Gáldi, Dict., 170); dar în maghiară este cuvânt străin (Drăganu, Dacor., VII, 201), probabil român (Edelspacher 8). Și mai îndoielnică este legătura cu alb. akuë (Hasdeu 667). Philippide, II, 696, sugerează alb. lakër "verdeață", din gr. λάϰανον (lákanon).
Pronunție
- AFI: /a'lak/
Substantiv
| Declinarea substantivului alac |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alac | alace |
| Articulat | alacul | alacele |
| Dativ-Genitiv | alacului | alacelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Triticum monococcum sau Triticum spelta) specie de grâu foarte rezistentă, cu un singur bob în spiculeț, care se cultivă în regiunile muntoase.
Sinonime
- (reg.) tenchi, secară-albă
Cuvinte apropiate
Traduceri
specie de grâu
|
|
