cultiva

română

Din franceză cultiver < latină cultivare.

Conjugarea verbului cultiva
Infinitiv	a cultiva
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cultiv
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cultive
Participiu	cultivat
Conjugare	I

(v.tranz.) a lucra pământul spre a-l face să dea roade.
(v.tranz.) a semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole.
(v.tranz.) (fig.) a se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte.
(v.tranz.) a căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva.
(v.refl. tranz.) a (se) instrui.

a cultiva