bundă
română
Etimologie
Din maghiară bunda.
Pronunție
- AFI: /'bun.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului bundă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bundă | bunde |
| Articulat | bunda | bundele |
| Genitiv-Dativ | bundei | bundelor |
| Vocativ | bundă | bundelor |
- haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă;(reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă.
- (reg.) pieptar.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online