oaie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
oaie
Oi
O oaie

română

Etimologie

Din latină ovem sau ovis < proto-italică *owis. S-a păstrat numai în română (Rosetti, I, 169), fiind eliminat în alte idiomuri romanice din cauza confuziei cu ōvum (Wartburg, Zur Benennung des Schafes, în Abh. Akad., Berlin, X, 1918). Fonetismul pare corect; explicația prin intermediul unui singular reconstituit după pluralul în loc de *oauă (Densusianu, Hlr., 30; Byck-Graur 22) nu este exactă.

Înrudit cu aromână oae.

Pronunție

  • AFI: /o̯a.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
oaie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oaie oi
Articulat oaia oile
Dativ-Genitiv oii oilor
Vocativ oaie, oaio oilor
  1. (zool.) (Ovis aries) mamifer domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne.
  2. (spec.) femela acestei specii.
  3. (gastr.) carne de oaie.
  4. (p.restr.) blană de oaie.
  5. (în limbajul bisericesc; mai ales la pl.) credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios.
  6. (fig. depr.) om mărginit.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A fi deștept (sau șiret) ca oaia = se spune ironic despre un om naiv sau prost
  • A merge ca oile = a merge în grup (dezordonat)
  • A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă
  • A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți
  • A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat
  • Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine
  • Oaie neagră = om care se distinge de ceilalți membri ai unui grup/ai unei colectivități printr-o conduită rea, prin antecedente negative, prin fapte antisociale etc.
  • Oaie rătăcită = persoană care se detașează de conduita și comportamentul general-acceptat de un grup de oameni
  • (Prea) e de oaie = se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură

Vezi și


Traduceri

Referințe