oaie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină ovis.
Pronunție
- AFI: /o̯a.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului oaie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oaie | oi |
| Articulat | oaia | oile |
| Dativ-Genitiv | oii | oilor |
| Vocativ | oaio | oilor |
- (Ovis aries) mamifer domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte și carne.
- femela acestei specii.
- (În limbajul bisericesc; mai ales la pl.) credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios
Expresii
- Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine
- A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un câștig exagerat
- A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți
- A o face de oaie = a proceda neîndemânatic, a face o mare prostie, o gafă
- A fi deștept (sau șiret) ca oaia - se spune ironic despre un om naiv sau prost
- (Prea) e de oaie - se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură
Traduceri
mamifer
|
|
femelă
|
|