compostor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză composteur.

Pronunție

  • AFI: /kom.pos'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
compostor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ compostor compostoare
Articulat compostorul compostoarele
Genitiv-Dativ compostorului compostoarelor
Vocativ compostorule compostoarelor
  1. aparat mecanic, cu litere și cifre mobile, folosit pentru a imprima data și uneori numărul trenului (sau al altui vehicul) pe un bilet de călătorie.
  2. aparat pentru perforat biletele în vehiculele de transport în comun cu autotaxare.


Traduceri

Referințe