crocodil
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. crocodile < lat. crocodilus.
Pronunție
- AFI: /kro.ko'dil/
Substantiv
| Declinarea substantivului crocodil |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crocodil | crocodili |
| Articulat | crocodilul | crocodilii |
| Dativ-Genitiv | crocodilului | crocodililor |
| Vocativ | crocodilule | crocodililor |
- (Crocodilus niloticus) reptilă uriașă din ordinul crocodilienilor, care trăiește în fluviile din țările tropicale, cu corpul acoperit de plăci osoase, cu coadă lungă și cap alungit, cu fălci lungi și dinți puternici.
- dispozitiv metalic fixat pe șinele de cale ferată și folosit pentru a transmite comenzile de semnalizare, acționând fluierul locomotivei în mers.
- clește cu care, în laborator, se dă dopurilor de plută elasticitatea necesară folosirii lor.
- clemă de forma unui cleștișor cu fălci dințate, folosit pentru realizarea unor legături electrice temporare și demontabile.
Expresii
- Lacrimi de crocodil = plâns prefăcut, ipocrit
Traduceri
reptilă
|
|
