transmite

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză transmettre < latină transmittere.

Pronunție

  • AFI: /trans'mi.te/


Verb


Conjugarea verbului
transmite
Infinitiv a transmite
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
transmit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să transmită
Participiu transmis
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc.
  2. (v.tranz.) a aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva.
  3. (v.tranz.) a comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite.
  4. (v.tranz.) a faceajungă la altul, a trece din om în om.
  5. (v.tranz.) (jur.) a trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta.
  6. (v.tranz.) a realiza o deplasare de energie, de radiații, de unde etc.
  7. (v.refl.) (despre energie, radiații, unde etc.) a trece dintr-un loc în altul; a se propaga.
  8. (v.tranz.) a comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe