curiozitate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. curiosité < lat. curiositas, -atis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului curiozitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curiozitate | curiozități |
| Articulat | curiozitatea | curiozitățile |
| Dativ-Genitiv | curiozității | curiozităților |
| Vocativ | ' | ' |
- dorință de a cunoaște (amănunțit) ceva nou sau neobișnuit; manifestare a interesului pentru un lucru deosebit.
- indiscreție.
- caracterul ciudat al unui lucru sau al unei ființe.
- Avea unele curiozități în comportare.
- (concr.) lucru interesant care se întâlnește rar.
- O curiozitate a naturii.
Sinonime
- 1: interes
- 2: indiscreție
- 3: ciudățenie, (grecism rar) paraxenie
- 4: raritate
Cuvinte derivate
Traduceri
dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit
|
|
o raritate
|