demonim

română

Etimologie

După engleză demonym < compus din greacă antică δῆμος (dêmos, „oameni, popor”) + ὄνυμα (ónuma, „nume”).

Pronunție

• AFI: /de.mo'nim/

Substantiv

Declinarea substantivului demonim
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demonim	demonime
Articulat	demonimul	demonimele
Genitiv-Dativ	demonimului	demonimelor
Vocativ	demonimule	demonimelor

1. (lingv.) numele sub care sunt cunoscuți locuitorii unei entități geografice distincte (planetă, continent, țară, regiune, oraș, sat etc.) sau al persoanelor care își au originea în respectivele entități geografice distincte.

   Exemplu: bucureștean, oltean, japonez, european, pământean etc.

Sinonime

• (lingv.) nume de locuitori, (p.restr.) etnonim

Cuvinte apropiate

• demo-

Traduceri

nume de locuitori

engleză: demonym (English)

Referințe

• DEX online