diplomație
Etimologie
Din franceză diplomatie. Confer italiană diplomazia
Pronunție
- AFI: /di.plo.ma'ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului diplomație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diplomație | diplomații |
| Articulat | diplomația | diplomațiile |
| Genitiv-Dativ | diplomației | diplomațiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi diplomatici, în scopul realizării politicii externe preconizate.
- comportare abilă, subtilă, șireată.
- A uzat de o diplomație ingenioasă.
- carieră, profesiune de diplomat.
- totalitatea reprezentanților diplomatici constituiți în corp.
Cuvinte apropiate
Traduceri
totalitate a mijloacelor, metodelor și formelor de activitate a reprezentanților unui stat în alt stat
|
|