eticheta

Vezi și : etichetă

română

Etimologie

Din franceză étiqueter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului eticheta
Infinitiv	a eticheta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	etichetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să eticheteze
Participiu	etichetat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aplica o etichetă pe un obiect.
2. (fig.) a califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine.

Sinonime

• 2: califica, face, numi

Cuvinte derivate

• etichetare
• etichetat
• etichetă

Traduceri

a pune o etichetă

catalană: etiquetar (català) cehă: označit (česky) engleză: label (English) estoniană: märgistama (eesti) finlandeză: leimata (suomi) franceză: étiqueter (français) germană: etikettieren (Deutsch) greacă: βάζω ετικέτα (Ελληνικά) (vázo etikéta), κολλώ ετικέτα (Ελληνικά) (kolló etikéta) italiană: etichettare (italiano) maghiară: címkéz (magyar)

neerlandeză: etiketteren (Nederlands), etiketten (Nederlands), aanbrengen (Nederlands), prijzen (Nederlands) poloneză: etykietować (polski) portugheză: etiquetar (português), rotular (português) rusă: наклеивать этикетку (русский) (nakleivat' étiketu), прикреплять этикетку (русский) (prikrepljat' étiketu) spaniolă: etiquetar (español) suedeză: märka (svenska), etikettera (svenska) turcă: etiketlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online