eticheta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : etichetă

română

Etimologie

Din franceză étiqueter.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
eticheta
Infinitiv a eticheta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
etichetez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să eticheteze
Participiu etichetat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aplica o etichetă pe un obiect.
  2. (fig.) a califica pe cineva sau ceva așa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe