imputare
română
Etimologie
Din a (se) imputa.
Pronunție
- AFI: /im.pu'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului imputare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | imputare | imputări |
| Articulat | imputarea | imputările |
| Genitiv-Dativ | imputării | imputărilor |
| Vocativ | imputare | imputărilor |
- acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire.
- (concr.) măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputație.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online