orchestră

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Traduceri 1.3.2 Cuvinte derivate

română

Etimologie

Din fra. orchestre, lat. orchestra

Pronunţie

• AFI: /orˈkes.trə/

Substantiv

Declinarea substantivului orchestră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orchestră	orchestre
Articulat	orchestra	orchestrele
Dativ-Genitiv	orchestrei	orchestrelor
Vocativ	orchestro	orchestrelor

1. grup de instrumentişti care execută împreună compoziţii muzicale la diverse instrumente. Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui grup.
2. parte a unei săli de spectacol destinată orchestranţilor, situată între scenă şi sală, sub nivelul parterului.

   fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, prin ext., în orice sală de spectacol.

3. spaţiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă şi gradenuri, unde se executau dansurile şi în care stătea corul.

Traduceri

Cuvinte derivate

• orchestra
• orchestral
• orchestrare
• orchestrant
• orchestraţie