orchestră

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din fra. orchestre, lat. orchestra

Pronunţie

  • AFI: /orˈkes.trə/


Substantiv


Declinarea substantivului
orchestră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orchestră orchestre
Articulat orchestra orchestrele
Dativ-Genitiv orchestrei orchestrelor
Vocativ orchestro orchestrelor
  1. grup de instrumentişti care execută împreună compoziţii muzicale la diverse instrumente. Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui grup.
  2. parte a unei săli de spectacol destinată orchestranţilor, situată între scenă şi sală, sub nivelul parterului.
    fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, prin ext., în orice sală de spectacol.
  3. spaţiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă şi gradenuri, unde se executau dansurile şi în care stătea corul.


Traduceri


Cuvinte derivate

În alte limbi