orchestră

română

Etimologie

Din fra. orchestre, lat. orchestra

Pronunție

• AFI: /orˈkes.trə/

Substantiv

Declinarea substantivului orchestră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orchestră	orchestre
Articulat	orchestra	orchestrele
Dativ-Genitiv	orchestrei	orchestrelor
Vocativ	orchestro	orchestrelor

1. grup de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui grup.
2. parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului.

   fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, prin ext., în orice sală de spectacol.

3. spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri, unde se executau dansurile și în care stătea corul.

Traduceri

Traduceri

afrikaans: orkes (Afrikaans) catalană: orquestra (Català) croată: orkestar (Hrvatski) daneză: orkester (Dansk) engleză: orchestra (English) esperanto: orkestro (Esperanto) finlandeză: orkesteri (Suomi) franceză: orchestre (Français) m.} germană: Orchester (Deutsch) f. greacă: ορχήστρα (Ελληνικά) interlingua: orchestra (Interlingua) italiană: orchestra (Italiano) f.

islandeză: hljómsveit (Íslenska) japoneză: オーケストラ (日本語) latină: orchestra (Latina) maghiară: zenekar (Magyar) neerlandeză: band (Nederlands), muziekkorps (Nederlands), orkest (Nederlands) poloneză: orkiestra (Polski) f. portugheză: orquestra (Português) rusă: оркестр (Русский) sârbă: oркестар (Српски / Srpski) slovenă: orkester (Slovenščina) spaniolă: orquesta (Español) f. suedeză: orkester (Svenska)

Cuvinte derivate

• orchestra
• orchestral
• orchestrare
• orchestrant
• orchestrație