orchestră
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fra. orchestre, lat. orchestra
Pronunție
- AFI: /orˈkes.trə/
Substantiv
| Declinarea substantivului orchestră |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orchestră | orchestre |
| Articulat | orchestra | orchestrele |
| Dativ-Genitiv | orchestrei | orchestrelor |
| Vocativ | orchestro | orchestrelor |
- grup de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui grup.
- parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului.
- spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri, unde se executau dansurile și în care stătea corul.
Traduceri
Traduceri
|
|