patentă
română
Variante
Etimologie
Din franceză patente, germană Patent.
Pronunție
- AFI: /pa'ten.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului patentă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | patentă | patente |
| Articulat | patenta | patentele |
| Genitiv-Dativ | patentei | patentelor |
| Vocativ | patentă | patentelor |
- drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție.
- (fig.) (ir.) sistem, procedeu (propriu cuiva).
- certificat, dovadă.
- drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială.
- (înv.) impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online