brevet

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză brevet.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
brevet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brevet brevete
Articulat brevetul brevetele
Dativ-Genitiv brevetului brevetelor
Vocativ brevetule brevetelor
  1. document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincție, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe