personalitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză personnalité < latină personalitas. Confer germană Personalität, italiană personalità.

Pronunție

  • AFI: /per.so.na.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
personalitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ personalitate personalități
Articulat personalitatea personalitățile
Dativ-Genitiv personalității personalităților
Vocativ ' '
  1. ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva.
    Personalitatea unui artist.
  2. persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale, care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într-un anumit domeniu de activitate.
  3. persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală.
    O personalitate marcantă.
    Personalitate politică.
  4. (astăzi rar; mai ales la pl.) aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe





interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

personalitate f.

  1. personalitate