quail
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
engleză
(English)
Etimologie
Din vechea franceză quaille.
Pronunție
- AFI: /ˈkweɪl/
Substantiv
quail, pl. quails
Vezi și
Etimologie
Din neerlandeza medie.
Verb
| Conjugarea verbului to quail |
|
| Infinitiv | to quail |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
quails |
| Trecut simplu | quailed |
| Participiu trecut | quailed |
| Participiu prezent | quailing |
