quail

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din vechea franceză quaille.

Pronunție

  • AFI: /ˈkweɪl/


Substantiv

quail, pl. quails

  1. prepeliță

Vezi și



Etimologie

Din neerlandeza medie.

Verb


Conjugarea verbului
to quail
Infinitiv to quail
Prezent simplu
pers. 3 sg.
quails
Trecut simplu quailed
Participiu trecut quailed
Participiu prezent quailing
  1. a tremura, a fi cuprins de frică