tremura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină tremulare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
tremura
Infinitiv a tremura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tremur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tremure
Participiu tremurat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre ființe și despre părți ale corpului lor) a face mișcări involuntare, rapide și repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc.
  2. (v.intranz.) (despre plante și despre părți ale lor; rar, despre lucruri) a face o mișcare (oscilatorie) ușoară și repetată; a oscila, a se clătina.
  3. (v.intranz.) (despre lumini și umbre) a se produce rapid și intermitent (prin alternare).
  4. (v.intranz.) (despre ape) a se mișca în unduiri ușoare; a se încreți.
  5. (v.intranz.) (despre pământ) a se zgudui, a se cutremura.
  6. (v.intranz.) (despre sunete, melodii) a vibra; (despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emoției).
  7. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a fi cuprins de o emoție puternică.
  8. (v.intranz.) a se înfiora de spaimă; a se cutremura.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A tremura după bani = a fi lacom de bani; a fi zgârcit


Traduceri

Referințe