rinichi
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. rēnĭcŭlus, diminutivul al lui rēn.
Pronunție
- AFI: /ri'nikʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului rinichi |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rinichi | rinichi |
| Articulat | rinichiul | rinichii |
| Dativ-Genitiv | rinichiului | rinichilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale.
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
organ care excretează urina
|
|