rubarbă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză rhubarbe.
Pronunție
- AFI: /ru'bar.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rubarbă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rubarbă | rubarbe |
| Articulat | rubarba | rubarbele |
| Dativ-Genitiv | rubarbei | rubarbelor |
| Vocativ | ' | ' |
- plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și cu flori purpurii-închise, folosită în alimentație și în medicină; revent.
Traduceri
Traduceri
