rumega

română

Etimologie

Din latină rumigare.

Pronunție

• AFI: /ru.me'ga/

Verb

Conjugarea verbului rumega
Infinitiv	a rumega
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rumeg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să rumege
Participiu	rumegat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre rumegătoare; la pers. 3) a mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac.
2. (v.tranz.) a mesteca ceva în gură; (depr.; despre oameni) a mânca mult și încet.
3. (v.tranz.) (fig.) a medita pe îndelete asupra unui fapt, a-l examina îndelung.

Cuvinte derivate

• rumegare
• rumeguș
• rumegător
• rumegătură

Traduceri

Traduceri

engleză: ruminate (English)

Anagrame

• murgea
• rugeam

Referințe

• DEX '98 via DEX online