slujitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a sluji + sufixul -tor.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
slujitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slujitor slujitori
Articulat slujitorul slujitorii
Dativ-Genitiv slujitorului slujitorilor
Vocativ slujitorule slujitorilor
  1. (astăzi rar) persoană care slujește (pe cineva); servitor, slugă.
  2. (înv.) oștean în slujba domnului țării sau a unui boier.
  3. reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraș, jandarm.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe