slugă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) sluga.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
slugă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slugă slugi
Articulat sluga slugile
Dativ-Genitiv slugii slugilor
Vocativ slugă slugilor
  1. persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură.
  2. (fig.) persoană care susține sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale.
  3. (fig.) persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința.
  4. (înv.) slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier.
  5. (rar) aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră) = formulă de salut sau de răspuns la salut


Traduceri

Referințe