soare

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Cuvinte derivate 1.3.2 Cuvinte compuse 1.3.3 Cuvinte apropiate 1.3.4 Locuţiuni 1.3.5 Expresii 1.3.6 Traduceri 1.3.7 Referinţe

română

Etimologie

Din lat. sol, -lis..

Pronunţie

• AFI: /ˈso̯are/

Substantiv

Declinarea substantivului soare
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	soare	sori
Articulat	soarele	sorii
Dativ-Genitiv	soarelui	sorilor
Vocativ	soare	sorilor

1. astru incandescent şi luminos, în jurul căruia se roteşte Pământul şi celelalte planete ale sistemului nostru planetar.
2. nume dat aştrilor care au lumină proprie.
3. (fig.) fericire, bucurie

Cuvinte derivate

• solar

Cuvinte compuse

• soare-apune
• soare-răsare

Cuvinte apropiate

• senin

Locuţiuni

• Sub soare: pe pământ, în lume
• Cu soare: cât mai e ziuă, cât mai e lumină

Expresii

• Rupt din soare = foarte frumos, de o deosebită frumuseţe
• A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva), a se uita (la cineva) cu admiraţie
• Soare cu dinţi = frig pe vreme senină
• A sta cu burta la soare = a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi
• A făgădui câte în lună şi în soare (sau în stele) = a făgădui lucruri irealizabile
• A dori câte în lună şi în soare (sau în stele) = a dori prea multe
• A căuta pete-n soare = a căuta neajunsuri oriunde şi cu tot dinadinsul

Traduceri

Referinţe

• DEX online