soare
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /ˈso̯are/
Substantiv
| Declinarea substantivului soare |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | soare | sori |
| Articulat | soarele | sorii |
| Dativ-Genitiv | soarelui | sorilor |
| Vocativ | soare | sorilor |
- astru incandescent şi luminos, în jurul căruia se roteşte Pământul şi celelalte planete ale sistemului nostru planetar.
- nume dat aştrilor care au lumină proprie.
- (fig.) fericire, bucurie
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuţiuni
Expresii
- Rupt din soare = foarte frumos, de o deosebită frumuseţe
- A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva), a se uita (la cineva) cu admiraţie
- Soare cu dinţi = frig pe vreme senină
- A sta cu burta la soare = a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi
- A făgădui câte în lună şi în soare (sau în stele) = a făgădui lucruri irealizabile
- A dori câte în lună şi în soare (sau în stele) = a dori prea multe
- A căuta pete-n soare = a căuta neajunsuri oriunde şi cu tot dinadinsul
Traduceri
corp ceresc
|
|