străpunge
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. *extrapungere (= transpungere).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului străpunge |
|
| Infinitiv | a străpunge |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
străpung |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să străpungă |
| Participiu | străpuns |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită.
- a perfora, a găuri.
- I-a străpuns inima.
- (fig.) a străbate, a pătrunde, a trece prin ceva.
- A străpunge frontul.
- a realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie
Traduceri
a perfora; a găuri
