temporal

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză temporal.

Pronunție

  • AFI: /tem.po'ral/


Substantiv


Declinarea substantivului
temporal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ temporal temporale
Articulat temporalul temporalele
Dativ-Genitiv temporalului temporalelor
Vocativ temporalule temporalelor
  1. os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului.
  2. (adjectival)
    Os temporal
  3. (adjectival) care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.


Traduceri

Etimologie

Din franceză temporel.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
temporal
Singular Plural
Masculin temporal temporali
Feminin temporală temporale
Neutru temporal temporale
  1. care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe