gât
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Ar putea fi vorba de lat. guttŭra (cf. fr. goître, montaniez ǵotré „gușă”), de la al cărui rezultat gâturi s-ar fi refăcut un singular analogic (Diez, Gramm., I, 440; Cipariu, Gramm., 13, cf. Densusianu, Hlr., 276; DAR). Ar putea fi vorba de asemenea de un substantiv redus încă din latină la tipurile de a doua declinare, ca împărat < imperator, cf. băiat. În ambele cazuri, rezultatul â este problematic.
Analogia cu guturai, unde u s-a păstrat, pare a indica faptul că în gât a avut loc o încrucișare cu sl. grŭlo („gât”) sau, după părerea altora, cu cuvintele slave derivate de la *glŭtŭ. Derivare din slavă este și mai dificilă decât cea din latină, totuși, a fost preferată de Miklosich, Lexicon, 130; Cihac, II, 117; Densusianu, Filologie, 447; Conev 89 și Scriban.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului gât |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gât | gâturi |
| Articulat | gâtul | gâturile |
| Dativ-Genitiv | gâtului | gâturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- parte a corpului (la om și la unele animale) care unește capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej.
- L-a apucat de gât.
- cantitate de băutură câtă se poate bea dintr-o singură înghițitură.
- parte a unor obiecte, a unor piese etc. care prezintă asemănare cu gâtul.
- Gâtul la pâlnie.
Sinonime
- 1: (anat.) grumaz, (pop.) junghetură, (reg. și fam.) gușă, (reg.) gâtlan
- 2: dușcă
- 3: (reg.) bucea, burlui
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A se arunca (sau a se agăța etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrățișa (cu căldură) pe cineva; b) a copleși, a obosi pe cineva cu manifestările de dragoste
- A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale
- A strânge de gât (pe cineva) = a sugruma (pe cineva)
- A lua (sau a înhăța) de gât (pe cineva) = a înșfăca (pe cineva), a cere socoteală (cu violență), a brutaliza
- (fam.) A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal
- A da (o băutură) pe gât = a bea repede (dintr-o singură înghițitură sau din câteva înghițituri)
- A fi sătul până în gât = a fi dezgustat, a nu mai putea suporta (în continuare)
- A-i sta (sau a i se opri) în gât = a) a nu putea înghiți; b) a nu se putea împăca cu ceva sau cu cineva, a nu putea suferi
Traduceri
parte a corpului care unește capul cu trunchiul
|
|
parte inferioară a gâtului cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea
|
|
