utilitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză utilité < latină utilitas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /u.ti.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
utilitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ utilitate utilități
Articulat utilitatea utilitățile
Dativ-Genitiv utilității utilităților
Vocativ ' '
  1. însușirea a ceea ce este util sau utilizabil.
  2. folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva.
    De mare utilitate.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe