utilitate

română

Etimologie

Din fr. utilité < lat. utilitas, -atis.

Pronunție

• AFI: /u.ti.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului utilitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	utilitate	utilități
Articulat	utilitatea	utilitățile
Dativ-Genitiv	utilității	utilităților
Vocativ	'	'

1. însușirea a ceea ce este util sau utilizabil.
2. folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva.

   De mare utilitate.

Sinonime

• 1-2: folos, necesitate, trebuință, (pop.) priință, (înv.) polză

Antonime

• inutilitate

Cuvinte derivate

• inutil, neutil
• inutilitate
• util
• utiliza
• utilizabil
• utilizare
• utilizat
• utilizator

Cuvinte apropiate

• uza

Traduceri

însușirea a ceea ce este util sau utilizabil

cehă: užitečnost (Česky) f. engleză: utility (English) estoniană: kasulikkus (Eesti) finlandeză: hyödyllisyys (Suomi) franceză: utilité (Français) f. germană: Nutzen (Deutsch) m., Nützlichkeit (Deutsch) f. italiană: utilità (Italiano) f.

poloneză: pożytek (Polski) m. portugheză: utilidade (Português) f. slovacă: úžitok (Slovenčina) m. spaniolă: utilidad (Español) f. suedeză: nytta (Svenska) c., användbarhet (Svenska) c. turcă: fayda (Türkçe), yarar (Türkçe)

Referințe

• DEX online