îmbulzi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + bulz.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bul'zi/


Verb


Conjugarea verbului
îmbulzi
Infinitiv a îmbulzi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îmbulzesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmbulzească
Participiu îmbulzit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci.
  2. (v.tranz.) a face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui.
  3. (v.tranz.) (despre o mulțime) a înghesui pe cineva din toate părțile.
  4. (v.tranz.) (fig.) a năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe