împingător

română

Etimologie

Din a împinge + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pin.gə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului împingător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împingător	împingătoare
Articulat	împingătorul	împingătoarele
Genitiv-Dativ	împingătorului	împingătoarelor
Vocativ	împingătorule	împingătoarelor

1. accesoriu la armele de foc care servește la împinsul proiectilului în țeavă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online