împins

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din verbul a împinge.

Pronunție

  • AFI: /ɨmˈpins/


Substantiv


Declinarea substantivului
împins
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împins împinsuri
Articulat împinsul împinsurile
Genitiv-Dativ împinsului împinsurilor
Vocativ - -
  1. împingere.
  2. luptă.
  3. (spec.) îmbrâncire.
  4. (înv.) dovedire.
  5. (fig.) respingere.
  6. (fig.) izgonire.
  7. (iron.) mituire.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (glum.) Fabrica de împins vagoane și lustruit tampoane = loc inexistent; nicăieri
  • (despre oameni) Mutră de-împins vagoane = urât; grosolan, necioplit; cu o înfățișare neplăcută


Traduceri

Variante

Etimologie

Din verbul a împinge.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
împins
Singular Plural
Masculin împins împinși
Feminin împinsă împinse
Neutru împins împinse
  1. care și-a schimbat poziția fiind mișcat prin forță.
  2. a cărui avansare este provocată de cineva sau de ceva.
  3. (fig.; despre fenomene) a cărui producere este determinată de cineva sau de ceva.
  4. mutat din loc fără violență.
  5. agresat.
  6. dat la o parte de cineva care își face loc într-o mulțime.
  7. care este apăsat cu putere.
  8. (fig.) ajutat.
  9. (fig.) pentru care s-a intervenit astfel încâtajungă la o situație socială nemeritată.
  10. (fig.) respins.
  11. (fig.) izonit.
  12. (fig.) îndemnat sau silit de cinevafacă ceva.
  13. (fig.) determinat de către soartă, destin, condiții obiective, să ajungă într-o anumită situație.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din împinge.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru împinge.

Referințe