îngrăditură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a îngrădi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.grə.di'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngrăditură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngrăditură îngrădituri
Articulat îngrăditura îngrăditurile
Dativ-Genitiv îngrăditurii îngrăditurilor
Vocativ îngrăditură îngrăditurilor
  1. împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren.


Traduceri

Referințe