îngrăditură

română

Etimologie

Din a îngrădi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.grə.di'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului îngrăditură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îngrăditură	îngrădituri
Articulat	îngrăditura	îngrăditurile
Genitiv-Dativ	îngrăditurii	îngrăditurilor
Vocativ	îngrăditură	îngrăditurilor

1. împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online